În sala de 9.000 de locuri

În sala de 9.000 de locuri se înghesuiseră 12 mii de oameni. Oameni? Puştime. 12 mii de puşti, eu printre ei, puşti şi eu – singur între alţi 12 mii…

Venisem pentru muzică, pentru poezie…

„ – Lumină blîndă pe sală!” răsuna autoritar în difuzoare glasul de bas-bariton de care sala, în delir, asculta disciplinată…

O maree entuziastă, de care mă simţeam atît de străin…

Un entuziasm ca alcoolul, care, odată beţia trecută, nu lasă nici o urmă, nici măcar o mahmureală…

Un entuziasm animalic, o descărcare de adrenalină, o energie ce se cerea consumată, indiferent cum… asemeni urletelor şi încăierărilor de pe stadioane… (şi-mi vine în minte tînărul care, cu doi ani în urmă, îmi spunea cu ochi strălucind de mîndrie: „România? Mă piş pe ea! Eu, pentru Steaua, îmi dau şi viaţa!”)

Îmi răsună şi azi în urechi entuziasmul cu care sala plină până la refuz, în delir, scanda la unison sub comanda autoritară a glasului de bas-bariton:

„…nu sîntem o turmă!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s